ACTE DE TORTURĂ,TRATAMENTE INUMANE SAU DEGRADANTE ÎN CONTEXTUL ARESTĂRII PREVENTIVE ŞI AL EXECUTĂRII PEDEPSELOR PRIVATIVE DE LIBERTATE
Această situaţie beneficiază de un cadru de reglementare larg în legislaţia procesual penală, existând mai multe dispoziţii şi instituţii care normativizează situaţia persoanelor care suferă de o boală gravă şi măsurile care pot fi luate în funcţie de momentul procesual: urmărire penală-art. 239 Cpp, judecată- art. 303 Cpp, arest preventiv- 139¹Cpp, dar şi atunci când este vorba de o persoană condamnată sau aflată în executarea unei pedepse- art. 453, 455 Cpp. În completarea acestor dispoziţii stau şi garanţiile prevăzute de Legea 275/2006 şi Regulamentul de aplicare al acesteia.
ACTE DE TORTURĂ, TRATAMENTE INUMANE SAU DEGRADANTE ŞI ADMINISTRAREA PROBELOR
Din punctul de vedere al prevederilor care vin să garanteze respectarea demnităţii umane, codul de procedură penală are mai multe articole care statueză normativ această protecţie. Astfel, prin art. 64 al. 2 Cpp, se prevede că mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în cadrul procesului penal. Această dispoziţie se corelează cu principiul legalităţii procesului penal aşa cum este prevăzut de către art. 2 al. 1 Cpp. Astfel de mijloace de probă sunt excluse ori de câte ori se constată nelegalitatea lor efectivă, , nelegalitatea administrării sau obţinerii lor.
CATEVA ASPECTE PRACTICE PRIVIND FAPTELE DE CORUPTIE
Legea nr.78/2000 a apărut ca o garanţie suplimentară a prevenirii, descoperirii şi sancţionării faptelor de corupţie în contextul integrării europene şi al cerinţelor pe care statul român trebuia să le satisfacă. Anterior datei de 8-05-2000, acest tip de fapte (luarea de mita, darea de mită, primirea de foloase necuvenite şi traficul de influenţă) erau incriminate doar prin Titlul VI din Codul penal, art. 254-257.
CATEVA ASPECTE PRACTICE PRIVIND INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
În cuprinsul acestui articol am încercat sa analizez relaţia dintre criteriile generale de individualizare a pedepselor şi metodologia aplicării acestora la un caz concret. Principala problema pe care am abordat-o este dacă vreunul din aceste criterii poate avea o pondere disproporţionată în raport cu celelalte şi ce anume ar putea justifica acest lucru. Dacă există o obligativitate de orice fel în a aplica echivalent aceste criterii, întrebarea este ce anume o generează şi, subsecvent, ce se întâmplă când unul din ele lipseşte, cum se reflectă acest aspect în procesul de individualizare?
EVOLUŢIA PRACTICII JUDICIARE ÎN PRIVINŢA PERICOLULUI SOCIAL AL ANUMITOR INFRACŢIUNI
Anumite infracţiunii au căpătat o amploare deosebită, în sensul incidenţei lor, în ultima decadă. Articolul de faţă şi-a propus să studieze aplicabilitatea criteriilor individualizării în cadrul unuia şi aceluiaşi set de infracţiuni. Pe de altă parte, se încearcă şi o incursiune într-un alt tip de infracţiuni grave, cu limite de pedeapsă ridicate, pentru a identifica o serie de factori care pot conduce la scăderea acestora cu ocazia individualizării sancţiunii.